Istoria satului      Burghele Falesti

Satul Burghelea judetul Balti, comuna Iscalau. Atestat in 1812 .

Nota statistica: suprafata -5kmp. Distatnta pina la orasu Falesti 18km . biserica Sfintul IOan Botezatorul (1830). Gospodarii 236. Populatia 665 de oameni(337 barbati 328 de femei) sunt 663 moldoveni 1 ucrainean si 1 rus.  Apti de munca 296 de oameni. Case 236 cu instalatii de apa 58 cu gaz lichifiat 225, fintini 117. Drumuri 8 km(cu imbracaminte dura 1 km) . Un magazine, o baie, un punct medical o gradinita de copii o scoala romana o casa de cultura o instaatie de cinema biblioteca si un oficiu postal.

     Aici a mai existat un sat cu mult inaintea aparitiei celui actual. El sa format cu mai bine de 2000 de ani inainte de Hristos. Locuitori lui erau sedentari, agricultori si crescatori de vite. Ei faceau case mari de birne lipite cu lut amestecat cu pleava. Majoritatea obectilor casnice erau confectionate din cremene si oase de animale, dar oameni cunosteau de acum si arama. Printee ei erau si specialist in modelarea oalelor de lut, pe care le pictau cu vopsele minerale de culoarea cafenie si alba. Satul a ars. Pe locurile caselor au ramas numai gramezi de lut ars, printre care se gasesc si diferite obecte, mai ales, bucati de oale tipice pentru epoca eneoliticului pe teritoriul Moldovei.

     Dupa cucerirea daciei de catre imperiu Roman in anul 106 dupa Hristos aici s-a format 7 sate separate, vetrele carora s-au pastrat pana in zilele noastre. Locuitori acestora erau oamenisedentari, care se ocupau cu lucrarea solului, cresterea vitelor,dar practicau si astfel de mestesuguri ca olaritul, prelucrarea ferului si a metalelor colorate, torsul, tesutul si cusutul hainelor. Ei tineau relati de tirgueaa cu negustorii romani, folosind moneda lor aduceau din orasele romane diferite obecte. Purtau strae de tip roman. Satele au existat pana la navalirea hoadelor Barbare ale hunilor venite pe aceste locuri dupa prada de razboi din cipiile de la rasarit de Ural in a.376 e. n. Unii au trecut prin sate cu foc si sabie, arzindu-le si distrugindu-le. Pe vetrele lor se gasesc diferite obecte tipice pentru epoca romana tirzie pe teritoriul Moldovei. Urmatul sat sa format tocmai in epoca satului Romanesc tara Moldovei, perioada a. 1500-1700 dupa Hristos; Presupinundu-se ca este vorba de satul vechi Burghelea.

      Satul e situate la 7 km c-rul de resedinta comunala , la 11 km est de st. c. f. Falesti , 13 km sud-est de orasul Falesti, 33 km de sud de judet si 98 km nord de Chisinau. Cu el se invecineaza satul Doltu la vest, Taura Noua la nord-est, Taura Veche la est si Bocaniu la sud-est.

     Cercetatorul G. Bezvicone in lucrarea sa despre boierimea Moldovei pomeneste ca in 1812-1821 stapin pe mosia soci era Constantin Burghele. Soci nu este alt ceva decit satul Burghele care in secolul XIX se mai numeste si slobozia Burghele si Burghelea soci. Satucul, asa dar, egzista dar o atestare mai timpurie nu avem. Soci intra atunci in ocolu Codrului si se afla la o distanta de o ora de Petrosu adica la vrio 7-8 km. In posesia sedarului Constantin Burghele se afla si satul care in 1817 avea 24 de gospodarii de tarani de categoria inferioara, adica saraci, o vaduva, un preut si un clopotar. Posibil deci ca avea deci si o bisericuta mica. Despre aceasta nu se stie, dar e fixate ca acealas Constantin burghele a fost in 1830 a fost cititoru bisericii di satul vecin Bocani la contructia carora si-au pus umarul si locuitori satului Soci. Din punct de vedere echimologic , se vede ca denumirea satucului e un antroponim provenit de la numele mosierului. Satucul se numea Soci dar Burghele find stapin aici si se poate banui, om cu suflet bun, omeni din partile locului au inceput sa-l numeasaca Slobozia Burghelea. Adica: “De unde esti?” “Din Soci”. “A-a din Slobozia lui Burhele”. Si tot asa, Slobozia lui Burghele, pina a devenit Slobozia Burghelea apoi pursisimplu Burghelea.

            Ear satul crestea cu incetul. In octombrie 1832 avea deja 53 de familii si se afla in judetul Iasi. In 1853 stapina pe acest pamint era negustoreasa Ecaterina Ecobovici. Din punct de vedere demographic in aceasta perioada satul cam stationeaza, incit in 1859 crescuse doar cu inca 3 case adica avea deja 56 de case, in care vetuea 131 de barbate si 159 de femei. El se sit ape riuletul Ciuluc, sub lanturi de dealuri.

   Magura-Telenesti si aveau si biserica, ce exista, probabil de mai inainte. In 1865 , la 1 ianuarie; aceeasi negustoreasa avea aicea 1998 des de pamint o mosie destul de mare, tinind cont ca desetena are 10 925,4 mp sau 1.1 h.

      Urmeaza apoi o degradare a satului. Cauza nu se stie pote ca ii saracise si mai mult negustreasa, poate ca a suferit de pe urma unor epedemii, dar in urma 1870 ramasese deja numai 45 de case in care locueau doar 103 barbati si 100 femei. Ei aveau in posesi doar 60 de cai 150 de vaci si 204 oi. Inregistrarile recensamantului era scris: “Traesc greu”. In aceeasi stare il aflam si in 1875: cu 46 de case , 119 barbati si 112 femei . Poate chiar mai sarac lumaea avea 51 de cai, 123 de vaci si boi. E drept ca tineau 600 de oi si aceeasi nota: “Traeau greu”. Tarani au semanat in primavera urmatore 24 des. Cu gru, 24 cu orz, din toamna avind semanat inca 45 des, de griu. Ei lucrau aceasta suprafata de pamint cu 1o pluguri, 10 boroni, 20 de care cu boi. Aveau 3 mori de vint si una de apa. Anul acesta a fost mai bun, s-au nascut 27 de copi si au murit numai 7 oameni. In 1892 tarani lucrau 407 des de pamint, care le apartineau. Dar si urmasi lui Eacobici aveau aici, la Zghimboseni si rediu mare 1837 des. Peste 6 aniproportia devine si mai umilitoare. Ecobovici 1921 des; iar tarani 380 des. La inceputul secolului XX 274 de tarani posedau 168 de vite mar cornuted 46 de case in privinta pamintului, principal sursa de existent, propotie pastrinduse aceeasi.